Shop Mobile More Submit  Join Login
About Varied / Hobbyist WIZ37/Male/Romania Group :icongame-fanart-tickling: Game-FanArt-Tickling
 
Recent Activity
Deviant for 1 Year
Needs Core Membership
Statistics 1,950 Deviations 2,187 Comments 39,488 Pageviews
×

Newest Deviations

Mature content
Dryad's torture 13 :iconwiz84590:wiz84590 7 4
Mature content
Dryad's torture 12 :iconwiz84590:wiz84590 4 0
Mature content
Dryad's torture 11 :iconwiz84590:wiz84590 6 0
Mature content
Dryad's torture 10 :iconwiz84590:wiz84590 10 0
Mature content
Dryad's torture 09 :iconwiz84590:wiz84590 7 2
Mature content
Dryad's torture 08 :iconwiz84590:wiz84590 4 0
Mature content
Dryad's torture 07 :iconwiz84590:wiz84590 7 0
Mature content
Dryad's torture 06 :iconwiz84590:wiz84590 5 2
Mature content
Dryad's torture 05 :iconwiz84590:wiz84590 9 2
Mature content
Dryad's torture 04 :iconwiz84590:wiz84590 8 2
Mature content
Dryad's torture 03 :iconwiz84590:wiz84590 6 6
Mature content
Dryad's torture 02 :iconwiz84590:wiz84590 5 2
Mature content
Dryad's torture 01 :iconwiz84590:wiz84590 3 2
Mature content
Dryad's torture 00 :iconwiz84590:wiz84590 6 18
Mature content
Toetied 02 :iconwiz84590:wiz84590 5 2
Mature content
Toetied :iconwiz84590:wiz84590 4 1

Favourites

Mature content
Angel Perch :icontrekkiegal:TrekkieGal 18 3
Mature content
The Score :icontrekkiegal:TrekkieGal 23 12
Anais Struggles :iconnucicoms:NuciComs 292 18
Mature content
RONIN - tickling e-novel :iconbriel7:Briel7 187 17
Mature content
Limbo 2 Cover :iconmtjpub:MTJpub 172 2
Morning Angels :icontrekkiegal:TrekkieGal 22 19
Mature content
C.A.B.ified Classics ~ Studio Ghibli :iconceeaybee:CeeAyBee 396 53
Mature content
Paraphilia Gardens ~ 30 :iconceeaybee:CeeAyBee 177 35
Mature content
Odd Validity ~ Chapter One ~ Reverie :iconceeaybee:CeeAyBee 210 92
Hug-a-Bunch in 3D :icontrekkiegal:TrekkieGal 23 14
Mature content
The Irrepressible Mr. Fetish ~ 77 :iconceeaybee:CeeAyBee 236 40
Mature content
Ashley Closet ~ 12 :iconceeaybee:CeeAyBee 252 109
Mature content
C.A.B.ified Classics ~ Tank Girl and Noodle :iconceeaybee:CeeAyBee 322 69
Succubus (Commission) :iconsciamano240:Sciamano240 3,231 89
Mature content
A new Sister :icontrekkiegal:TrekkieGal 21 3
Mature content
Blue Silk-15 :icontrekkiegal:TrekkieGal 39 44

Friends

:iconceeaybee: :iconultramichelle: :iconmtjpub: :iconayame2014: :icontrekkiegal:

Groups

deviantID

wiz84590's Profile Picture
wiz84590
WIZ
Artist | Hobbyist | Varied
Romania
"In Japonia"
Andrei Pleşu

Orice călătorie e o experienţă a diversităţii. Dar foarte puţine mijlocesc saltul de la diversitate la diferenţă. Una e să te mişti în variaţiunile multiple ale aceleiaşi teme, alta este să te simţi catapultat pe o altă planetă.
Ca, de pildă, când călătoreşti în Japonia.
N-am fost niciodată în Africa, în Australia sau în Caraibe.
Pentru mine, Japonia rămâne, de aceea, tot ce poate fi mai altfel, mai neasimilabil, mai "străin".
Te poţi simţi străin în Indonezia, parcurgând drumul de la Jakarta la Jojakarta, aşa cum se simte străin orice european "civilizat" într-o enclavă arhaică şi, pe deasupra, asiatică.
Te poţi simţi străin în bucătăria chineză, în coloritul, moravurile şi inocenţa americane, sau în expresia lingvistică a Ungariei vecine, din care nu poţi selecţiona nimic cât de cât familiar.
În Japonia însă alteritatea e radicală.
Te mişti în spaţiul unei alte umanităţi, al unei lumi paralele.
Nimic nu seamănă cu ce ştii. Nici măcar asemănătorul...
N-am să fac demonstraţii pretenţioase, de morfologia culturii. Nu Spengler, nu Frobenius, nu Blaga... Am s-o iau de jos, de la obiceiuri curente, de la cum stai la masă şi cum duci la gură, de la băi şi closete.
Trebuie să încep prin a recunoaşte că băile sânt, în mai toate hotelurile lumii, suficient de diversificate tehnic ca să ceară, odată ce te-ai instalat, câteva momente de studiu şi acomodare. Caldul şi recele, cada şi duşul, reglajul jetului, plus tot felul de mici ingeniozităţi şi nuanţe locale ţin spiritul în alertă şi produc, în faza inaugurală, accidente mai mult sau mai puţin picante: te uzi, te arzi, te sperii.
Faţă de ceea ce poţi păţi în Japonia, toate acestea sânt însă bagatele, mofturi.
Am avut parte, de pildă, într-un hotel hiper-modern, de o experienţă unică: closetul avea aspectul unui scaun de cosmonaut, cu spătar reglabil, braţe late acoperite de micro-computere, beculeţe albastre şi roşii, în perpetuă scintilaţie, şi orificii amplasate scandalos, în cele mai ameninţătoare unghiuri.
Obiectul m-a confiscat definitiv, deîndată ce am intrat în baie.
L-am cercetat îndelung, ca pe o finalitate fără scop, terorizat totuşi de ideea că scopul poate oricând să apară, ca un imperativ categoric.
Atracţia maximă o reprezentau, fireşte, numeroasele butoane de pe braţele scaunului, însoţite de inscripţii în japoneză.
Am reflectat câteva clipe, am evaluat riscurile şi, în cele din urmă, m-am aruncat în necunoscut.
În fapt, necunoscutul s-a aruncat asupra mea, ca o ghionoaie isterică, ca un balaur multicefal.
Odată pornit, mecanismul funcţiona - ca progresul însuşi - după legi fatale.
Într-o clipită, întreaga baie a devenit un amplu spectacol de sunet şi lumină.
Eram înconjurat de arteziene torenţiale, de ţipurituri şi haiku-uri indescifrabile, de complexe mişcări de revoluţie şi rotaţie.
Nu doar closetul răspundea incultelor mele comenzi, ci toate robinetele încăperii, oglinzile, pereţii, pardoseala.
Proporţiile odăii, eclerajul, înclinaţia obiectelor anexe, toate se modificau imperturbabil, sub privirile mele amărâte, filtrate de incontrolabile perdele de apă.
Am simţit, împietrit, că mă îndrept spre un final imprevizibil. Mi se părea că de acest closet, de electronicul său delir, depinde brusc soarta omenirii. Că pot declanşa cutremure, inundaţii, ploi de meteoriţi, glaciaţiuni. Că, poate, fără să vreau, am dat peste misterul facerii în cea mai pură (şi sordidă) variantă materialist-dialectică: o stângace apăsare pe butonul greşit, într-un originar closet galactic.
Din fericire, la un moment dat, toată hărmălaia a încetat.
Am stat un timp nemişcat, ca să nu stârnesc vreo recidivă, şi m-am retras apoi, sfârşit, în dormitor, unde atmosfera era paşnică: numai, sub pat, o lumină spectrală, care îţi lumina papucii ori de câte ori lăsai picioarele să-ţi atârne perpendicular pe mochetă. S-ar zice că faţă de acest abuz tehnologic closetele tradiţionale sânt de o paradiziacă simplitate. Nu în Japonia.
În programul călătoriei mi-a fost introdusă, ca o favoare, ca un deliciu pitoresc, şi o noapte la un foarte scump hotel tradiţional.
Regretatul meu amic, Theodor Enescu, pe atunci director al Muzeului Naţional de Artă, a fost prima victimă a acestui episod.
L-am pierdut, scurt, într-una din toaletele aliniate lângă recepţie. Omul încerca să iasă, dar ceva, un procedeu ritual, încălcarea unei anumite succesiuni a gesturilor, îl ţinea blocat. Cabina cu pricina includea tot felul de scule şi recipiente de lemn care, printr-un sistem de scripeţi, nu permiteau deschiderea uşii decât după o anumită combinaţie de mişcări igienice, alternând balansul cu răsturnarea, rotirea şi clătirea...
La rândul meu, am încasat prima traumă când, intrând în camera care îmi era rezervată, n-am văzut decât un paralelipiped gol, fără nici o piesă de mobilier.
În mintea mea îngustă, de european răsfăţat, lucrul care nu poate lipsi dintr-o asemenea cameră este patul. Intri, te întinzi puţin, îţi desfaci bagajul, răsfoieşti pliante ş.a.m.d.
Aici nimic.
Am privit neliniştit spre bătrâna însoţitoare care lucra pe post de "bagajist" şi i-am dat de înţeles, prin semne limpezi, că nu pricep cum e cu dormitul. A scos imediat dintr-un perete o rogojină de lux, pe care, însă, s-a grăbit să o reintroducă în lăcaşul ei "de zi".
Am reluat, alarmat, pantomima: vreau să mă întind acum, pe loc, chiar dacă nu mă culc încă.
Nu, mi-a pantomimat, în replică, cu o blândă cruzime, interlocutoarea mea - ziua nu dormim, nu ne întindem. Ziua stăm pe jos, cu picioarele încrucişate, şi umblăm de-a buşilea.
Spre seară, m-am hotărât să cer de mâncare în cameră. Alesesem, mai curând la întâmplare, ceva în care identificasem cuvântul "viţel". A apărut o fostă gheișă, destul de obosită, şi m-a invitat în baie, adică într-o cămăruţă îngustă, cu o copaie de lemn pătrată.
"Nu - zic - nu baie! Mâncare! Viţel, care va să zică! Papa!"
"Ba, din contră - îmi semnalizează cu un surâs buddhist preopinenta - mai întâi baie! Papa la urmă!"
După câteva trecătoare accese de demnitate, cedez: intru în scăldătoarea de lemn; gheişa după mine! Se aţine, rânjind, cu un mănunchi de nuiele aromate în mână.
Refuz să mă dezbrac, insistă, nevastă-mea se întristează, gheişa e de neînduplecat.
Încropim, până la urmă ceva, un ritual incomplet ("interruptus?"), după care am dreptul să mă aşez la masă, pe jos evident, dinaintea unei porţii de shabu-shabu. Asta înseamnă: un platou cu felii subţiri din carne de viţel crudă şi o oală cu apă în care clocotesc legume, mirodenii şi brânză de soia. Se ia, cu două beţigaşe, câte o felie de carne şi se agită în fiertura din oală până dispare tenta de crud.
Gheişa mă asistă draconic.
Primul simptom al europenităţii mele e că nu pot agita carnea în zeamă fără s-o scap dintre beţigaşe.
Decid, pragmatic, să n-o mai agit, s-o ţin pe loc până văd că s-a fiert.
Gheişa devine nervoasă: n-am voie să cad în imobilism; carnea trebuie agitată, altfel nu se pătrunde cum trebuie de miresme. De câte ori încerc să trişez, mă priveşte sever şi îmi şopteşte milităreşte: "Shabu-shabu!" Trag concluzia că "shabu-shabu" înseamnă, pur şi simplu: "agit-o!", "mişc-o!", "stânga-dreapta!", "hăis-cea!". Cina se încheie melancolic, în insatisfacţia părţilor, şi cu perspectiva neîmbietoare a unei rogojini medievale.
A sta la masă după tipicul samurailor presupune oricum, pentru european, mai exact pentru încheieturile lui, o încercare dură, bărbătească: fără exerciţiu, poziţia în lotus sau semi-lotus e o tortură, mai ales dacă se prelungeşte pe toată durata unei mese: anchilozează picioarele, răstigneşte coloana şi distruge apetitul.
Mi-l amintesc, din nou, pe Toto Enescu, pe post de victimă.
Fuseserăm invitaţi să participăm împreună la o ceremonie a ceaiului. La sfârşit, Toto, şi aşa chinuit de dureri osoase, avea dificultăţi să recupereze postura bipedă: era ca un nod ud, de nedezlegat. L-am dus la maşina sub formă de statuetă de bronz, un Buddha chircit, în poziţie de rugăciune.
Un alt păţit fusese Gabriel Liiceanu.
Invitat la masă de un profesor din Kyoto, specialist în Zen, a înţeles repede că are de trecut o probă grea. Trebuia să stea cuminte cu picioarele sub el şi să mănânce din boluri misterioase, oferite de o oficiantă care aluneca între comeseni pe genunchi. După scurt timp, filosoful român a simţit că pierde controlul membrelor sale inferioare. Amorţite, străbătute de mii de ace, ele îi confiscau întreaga atenţie şi aşa hărţuită de insolitul bucatelor şi de discursul sibilinic al interlocutorului. (Gustul valah percepe anumite supe extrem-orientale drept extract de cârpe şi se obișnuieşte greu cu ideea că fasolea bătută se poate freca cu zahăr pentru a deveni desert). Trebuia, fireşte, făcut ceva! Trebuia schimbată poziţia, păstrând, totuşi, aceeaşi stilistică, de vreme ce a cere un scaun era exclus.
Gabriel s-a hotărât, prin urmare, să-şi adune picioarele în aşa fel, încât să-şi poată sprijini şezutul pe călcâie. După chinuitorul "lotus" dinainte, noua postură părea mântuirea însăşi. Dar numai pentru câteva minute. Călcâiele nu sânt nici ele antrenate să suporte întreaga pagodă a corpului. În plus, o apăsare disproporţionată suprasolicită, în această poziţie, degetele îndoite ale picioarelor. Sufocat de durere şi de sudori barbare, prietenul meu a adoptat, într-o încercare disperată de a ieşi la liman, o nouă atitudine, de o riscantă radicalitate: s-a aşezat pur şi simplu în genunchi, cu trunchiul drept, dominând - fără autoritate - făpturile gracile ale celorlalţi, pentru care "lotusul" nu părea să creeze dificultăţi. Scena avea, probabil, în ochii celor de faţă, ceva patetic.
Liiceanu trebuie să fi arătat ca un ţăran de Octav Băncilă, exploatat, obidit, flămând, căzut în genunchi după o răscoală ratată.
Dar cât poţi rezista în genunchi, dacă n-ai practica zilnică a penitenţei?
Mai rămăsese o singură variantă. Neortodoxă, greu integrabilă tabietului nipon, dar parcă mai confortabilă: poziţia "Lorelei". Te laşi binişor pe o parte, sprijinit într-un cot, ca fecioara pe pajişte... Japonezii au contemplat cu discreţie tot acest program gimnastic, la capătul căruia victima a ieşit din joc, lichidată. Şi cotul amorţeşte! "Un scaun! Un regat pentru un scaun!" - striga mut fiecare mădular al filosofului. Nu exista altă soluţie decât abandonul. "Vai, ce grădină frumoasă aveţi!" - a gemut Gabriel iluminat şi, ridicându-se, a pornit, tam-nesam, s-o viziteze, lăsându-şi amfitrionii cu lingura la gură, între două îmbucături.
Am făcut o experienţă asemănătoare câţiva ani mai târziu, cu acelaşi profesor, de-a lungul aceleiaşi ceremonii culinare.
Prevenit, am încercat să rezist până la capăt, cu preţul unei perfecte obnubilări intelectuale.
Nu ştiu nici până azi ce mi s-a spus în timpul dejunului.
Ceea ce, de altfel, seamănă cu o clasică experienţă Zen. Ca disciplină spirituală, Zen e arta de a sta, de a sta cum trebuie, aşa încât corpul tău, duhul tău, lumea din jurul tău şi universul întreg să intre în ordine. Esenţial în acest efort e că crisparea efortului, efortul ca program să lipsească.
Conştiinţa trebuie eliberată de raţionalitate şi de premeditare.
În cazul nostru, al lui Gabriel şi al meu, doi călători din Far East-ul european, eşecul era perfect. Reuşisem să stăm prost, cu ochii scoşi de efort, conştienţi de neputinţa noastră şi încercând să o dominăm raţional. Făcusem totul pe dos. Buddhismul Zen ne da însă voie să spunem că e şi aceasta o cale. Calea românească: stai strâmb şi judeci drept. Stai cum dă Dumnezeu! Stai cum poţi! Asta-i situaţia! În definitiv, nici japonezii ăştia, care pot sta ceasuri întregi încremeniţi în proiect, nu sânt în regulă. Să se mai mişte şi ei niţel, să dea semne de viaţă. Vorba gheişei mele: "Shabu-shabu!"
Interests

Comments


Add a Comment:
 
:icondivjustice:
DivJustice Featured By Owner Mar 16, 2017
Thanks for the fav. Bear in mind that I do requests and commissions from time to time :)
Reply
:iconwiz84590:
wiz84590 Featured By Owner Mar 17, 2017  Hobbyist General Artist
You Are Welcome Fella (messages) 
Reply
:icontoshi81:
Toshi81 Featured By Owner Feb 19, 2017
Happy Birthday!
Reply
:iconwiz84590:
wiz84590 Featured By Owner Feb 19, 2017  Hobbyist General Artist
Thanks, mister! Here's a piece of Dessert Set: Chocolate Cake Button - Left for you!
Reply
:iconpantyhose-fan:
pantyhose-fan Featured By Owner Feb 19, 2017
:cake: :party: HAPPY BIRTHDAY!!! :party: :cake:
Reply
:iconwiz84590:
wiz84590 Featured By Owner Feb 19, 2017  Hobbyist General Artist
Thanks! :hug: Here's a piece of Dessert Set: Chocolate Cake Button - Left for you! 
Reply
:iconpantyhose-fan:
pantyhose-fan Featured By Owner Feb 19, 2017
WOW, thanks a lot...i love cake. :D
Reply
:iconmtl3:
MTL3 Featured By Owner Jan 28, 2017   Photographer
Thank you very much for :+fav:, much appreciated! :)
Reply
:iconwiz84590:
wiz84590 Featured By Owner Jan 28, 2017  Hobbyist General Artist
You're welcome mister, I really like it! Drooling Billie Joe emoticon 
Reply
:iconeyedraw78:
EyeDraw78 Featured By Owner Nov 21, 2016  Hobbyist Traditional Artist
Reply
Add a Comment: